CONCERT

lui Ion Minulescu


Concert
de plangeri - la violoncel.
Azi amfiteatrul ochilor e plin.
Lacrima dupa lacrima,
arcusul genei picura incet
si nicaieri nu mai exista
un alt asemenea concert;
Casa e-nchisa.
Cand, la sfrarsit, ramane
doar un gol imens si statuar
lacrima pica iar si iar
cu mine doar ca spectator:
eu sa indur, eu sa regret
si eu sa mor.
Sa mor si sa renasc
si iar in lacrimi sa ma duc,
sa ma intorc, 
dar sa nu uit
ca azi si maine am concert.
Apoi, pot sa demisionez,
sa rad de vreau,
ori sa visez.

 septembrie 1998 - din ciclul  "Poetului drag..."  

Ritm intrerupt aici

lui George Bacovia


O alta zi, o alta noapte
Mi-aduceau pasarile-n geam
Si, una cate una, luam
O alta zi, o alta noapte

Si rima lui incet aflam...

O alta zi, o alta noapte
Treceau mereu cu pas incet
Eu scriam versuri, desuet
O alta zi, o alta noapte

In al cuvintelor concert...

O alta zi, o alta noapte
Au imbracat al lor vesmant,
Doar eu nu ma-nduram sa cant
O alta zi, o alta noapte

Cand vanat adia un vant...

O alta zi, o alta noapte
Veneau, pecau in ritm stiut,
Insa poetul n-a mai vrut
O alta zi, o alta noapte

Si firul versului a rupt.

iulie 1998  -  din ciclul  "Poetului drag... " 

Joc de-a Blandiana

Anei Blandiana

Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie...

Octombrie, noiembrie, decembrie trec

si eu inca scriu...

Scriu sa trezesc somnul din somn!

Scriu la persoana intaia plural!

In fiecare din cele patru anotimpuri

hoinaresc prin orase de silabe, 

ma pierd pe coridoare de oglinzi

si imi fac proiecte de trecut;

Caut cea mai frumoasa dintre lumile posibile...

Calcaiul vulnerabil mi se infunda 

in ora de nisip

pe cand studiez arhitectura valurilor

in dimineata de dupa moarte.

Caut metamorfoze...

Viata...

nu e decat o imitatie de cosmar...

Sertarul cu aplauze suna a plin 

si, apoi, il avem pe Arpagic;

si cosmarul paleste.

ianuarie 1998  - din ciclul  "Poetului drag..." 

Suflete, bun la toate

lui Marin Sorescu 

Singur printre poeti

scria cu setea muntelui de sare…

Sapand fantani in mare

il cauta pe Iona;

gaseste apa vie,

gaseste apa moarta si, la sfarsit, iesirea prin cer.

Face ocolul infinitului mic plecand de la nimic

si ajunge la lilieci.

Aici, zacea uitata tineretea lui Don Quijote;

Il cuprinde raceala…

O aripa si un picior

aruncate printre nori

ii dau insomnii.

Dar norocul l-a parasit.

Poate pentru ca teoria sferei de influenta era romb…

Sau poate pentru ca nu-i placeau trei dinti din fata.

Atunci a sunat moartea ceasului.

Poetul a plecat, s-a intors la matca.

Dar ii raman ramurile inmugurind din nou

in vesnicie. 

noiembrie 1997 - din ciclul  "Poetului drag..."