Concert
de plangeri - la violoncel.
Azi amfiteatrul ochilor e plin.
Lacrima dupa lacrima,
arcusul genei picura incet
si nicaieri nu mai exista
un alt asemenea concert;
Casa e-nchisa.
Cand, la sfrarsit, ramane
doar un gol imens si statuar
lacrima pica iar si iar
cu mine doar ca spectator:
eu sa indur, eu sa regret
si eu sa mor.
Sa mor si sa renasc
si iar in lacrimi sa ma duc,
sa ma intorc,
dar sa nu uit
ca azi si maine am concert.
Apoi, pot sa demisionez,
sa rad de vreau,
ori sa visez.
septembrie 1998 - din ciclul "Poetului drag..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu