Acum, cand cerul renaste in mare...
Acum, cand pleoapele lumii se misca
si se deschid - ochi uriasi -
intru aflarea vietii
si pentru intelegerea dumnezeirii...
Acum, cand lumina dulce
nu vine din Soare,
ci din sufletele noastre,
explozie muta
ca la facerea lumii:
Si s-a facut lumina...
Acum, cand vantul adie
iscat de adanci respirari,
de blande surasuri ce anima
nefiintele noastre trupesti...
Acum, cand miscarea devine soapta
in forfota de suflete...
Acum, cand strigatul sfasietor
devine oda la picioarele unse
ale Celui ce Mantuie...
Acum, cand simt cu mine insami
o impacare ca cea a poetului
cu rima providential aflata...
Abia acum cred cu toata fiinta
in acelasi Dumnezeu
in care am crezut cu tot sufletul.
mai 1998 - din ciclul "INTROVERS"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu