plang cu lacrimi de suflet
durere si bucurie.
Si in ele inchid
cate putin din mine,
daruindu-ma tinei
inainte de vreme.
Si, plans de plans,
imi trece viata...
Si raman tot mai putina
pentru ca, in clipa daruita,
sa-mi rad de moarte
asa cum imi plang de viata.
Iar in Ziua-de-Apoi,
sa fiu pura si sarata
ca rasarita din mare,
si totusi plamadita din noroi...
Sa stiu ca sunt eu .
februarie 1997
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu