marți, 23 martie 2010

Final de elegie...

Suflet tulbure...
Inima pulseaza repede, repede,
sangele inverzit de primavara
ajunge pana in falange
si ma trezeste la viata...
Sunt verde, verde crud
si traiesc, traiesc din nou...
Respir aer cu ciripit strident
si cu miros proaspat de soare;
numai de nu s-ar risipi totul !
"Nu, nu se va risipi",
zice meteorologul de pe Varful Creier,
"Odata instalata,
primavara de suflet
nu mai pleaca."
Atunci, fericita, imi prind
un martisor pe inima
si-mi jur ca nu va mai fi iarna.
februarie 1997  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu